
A Taracina jerta
Povera Vecchia mia, quanta pena
te dà 'sta fijjulanza scellerata,
che se da prima t'era affeziunata,
mo tutta te turmenta, t'avvelena.
Te vo vedè perduta, suffucata,
de sotte a la miseria e la munnezza,
pe fa sparì pe sempe la bellezza
che 'ncora t'è rumasta appeccecàta...
...Ma tu n'avè paura, Vecchia mia,
che chi tè core an piette e sentemente,
an campe scegnarà da cumbattente,
pe vence o pe murì, pe l'alma tia.
Nessun commento:
Posta un commento